Meeting

azi m-am intalnit cu trecutul. imi zambea… m-a intrebat de ce ma intristez cand il privesc in ochi. n-am putut sa ii raspund, nu ma simteam in stare.a asteptat un raspuns…am tacut…m-a  luat in brate si mi-a spus: fugi…du-te catre viitor…prinde-l, arunca-te in trenul viitorului, caci ai sa pleci intr-o calatoriecu el. Viitorul va avea grija de tine.

- Dar eu vreau sa raman cu tine! nu vreau sa te pierd

- Raman cu tine, in mintea si sufletul tau!

-Mi-e frica…nu vreau sa ma despart de tine…

-Nu mai privii in urma din 5 in 5 minute…incearca macar

Am inchis ochii si cel mai drag imi era trecutul. Ii deschid…viitorul se uita ciudat la mine, cu dispret.

Te rog mai lasa-mi timp sa stau cu tine…

Multumesc

Multumesc celor pe care i-am iubit, celor pe care ii iubesc , celor care nu mai sunt…

prima persoana careia ii Multumesc este mama, cea care daca nu si-ar fi dorit un copil, eu nu as fi existat, cea care m-a nascut, cea careia nu trebuie sa ii spun ca imi e bine sau rau pentru ca simte fiecare sentiment al meu.

ii Multumesc tatei pentru ca fara povestile lui, copilaria mea nu ar fi fost asa de fascinanta.

le Multumesc celor care ma fac sa zambesc atunci cand imi vine sa plang…

Multumesc persoanei cu care am facut cele mai multe tampenii din viata mea si pe care o cunosc de peste 16 ani.

Multumesc Omului care nu face promisiuni,dar care face mai multe decat cei care le fac si care are un zambet fermecator(ceva deosebit, deosebit).

Multumesc unei studente la literatura comparata, care imi poarta hainele prin camera de hotel si care apoi isi face poze cu cearceafu.

le Multumesc celor care la expeditor scriu “noi doi” si care chiar daca sunt departe sunt in sufletul meu pretutindeni(still distance makes the difference).

le Multumesc celor care m-au luat in brate atunci cand simteam ca nu mai am nimic de pierdut, celor care ma trzec din cand in cand la realitate.

va Multumesc voua tuturor pentru ca imi faceti viata mai speciala.

Distance makes the Difference

distance makes the difference
da chiar face…
mi-am dat seama nu de mult…si de atunci doare ingrozitor…asa cum nu am mai simtit pana acum.Esti langa un Om o perioada de timp, dupa care inevitabilul se produce si trebuie sa iti iei la revedere…e greu, e foarte greu, mai rau decat atat e ca doare… si in clipa aia iti revin in minte clipele petrecute impreuna, clipele in care adormeam la film si a doau zi o luam de la capat cu filmu, clipele in care ne luam in brate…putine ce-i drept dar intense si pline de dragoste, clipele in care ne certam pentru nimicuri, clipele in care te jucai in parul meu, atunci cand radeai de mine,cand ne plimbam pe strazi si puneam tara la cale….toate acele momente devin clipe de fericire…care in timp devin dureroase…toate clipele astea le vizualizezi in 2 secunde, nu dispar, raman acolo undeva in tine pentru etenitate.
De ce nu pot fi aproape acum? e greu de spus,incerc sa nu dau vina pe nimeni, doar pe mine si pe destinul meu.
ce nu te omoara te face mai tare?nu prea cred…ce nu te omoara te face mai trist, mai pesimist.

si totusi poate ca nimic nu e intamplator

Despre nimic si alte nimicuri

Da, m-am hotarat sa imi fac un cont, nu unul oarecare, ci unul pe wordpress.

Nu am veleitati de scriitor si nici nu voi incerca pe parcursul postarilor ce vor urma.

Despre mine nu am sa spun nimic dintr-o simpla superstitie.